Memoriile unei gheișe – Arthur Golden (recenzie – editura Humanitas)

DESCRIERE

Bestseller internațional, numărul 1 in topurile din Europa si America, vândut in peste 4 milioane de exemplare si tradus in peste 35 de limbi. Ecranizarea romanului poarta semnatură regizorului Rob Marshall si a primit in 2006 un premiu Globul de Aur, 3 premii Oscar si 3 premii Bafta.

Ce este o gheișă? Un obiect al dorinței. O opera de arta in mișcare. Un actor, un artizan, un entertainer, după tradiția japoneză. Un tip uman la granița clișeului cultural, imposibil de redat in categoriile occidentale. Sau poate doar o femeie care posedă, în cea mai înaltă măsură, rafinamentul artelor lumești.

Chiyo, o fata dintr-un sat de pescari, este vanduta unei okiya pentru a fi initiata in artele gheiselor. Ritualurile seductiei sunt nenumarate, intr-o lume al carei esafodaj se sprijina pe culorile unui chimono, pe dezgolirea unei cefe pictate, pe licitarea virginitatii unei adolescente sau pe teserea unei intrigi de budoar. Sayuri, pe numele ei de gheisa, ajunge sa stapaneasca destine, sa detina secrete si sa construiasca un imperiu al erotismului ritualic.

„In parte roman istoric, in parte bildungsroman, in parte basm, Memoriile unei gheise ii dezvaluie cititorului o lume disparuta, de un exotism plin de rafinament.” (The New York Times)
Fragment din roman:

„Cand m-am intors la okiya, Matusica ma astepta sa mergem la baia publica, ceva mai in jos pe aceeasi strada. Mai fusesem acolo si inainte, dar numai cu slujnicele mai in varsta, care de obicei imi dadeau un prosop micut si o coaja de sapun, apoi se lasau pe vine pe podeaua de gresie ca sa se spele, in timp ce faceam si eu acelasi lucru. Matusica era mult mai amabila si m-a ajutat sa ma spal pe spate. Am fost surprinsa de cat era de lipsita de sfiala si de cum isi legana de colo-colo sanii lasati, de parca n-ar fi fost altceva decat doi saculeti. De cateva ori, din greseala, chiar m-a lovit peste umar cu unul din ei.
Dupa aceea m-a dus inapoi la okiya si m-a imbracat in primul chimono de matase pe care-l purtasem vreodata, unul albastru aprins cu ierburi verzi la tiv si cu flori de un galben stralucitor pe maneci si pe piept. Apoi m-a condus sus, in camera lui Hatsumomo. Inainte de a intra, m-a avertizat sever ca nu cumva s-o deranjez pe Hatsumomo in vreun fel, sau sa fac ceva ca s-o supar. Pe atunci nu am inteles, dar acum stiu exact de ce era atat de ingrijorata de acest lucru. Pentru ca, vezi tu, cand se trezeste dimineata, o gheisa e la fel ca oricare alta femeie. Tenul poate sa-i fie lucios dupa somn si rasuflarea ei poate avea un miros neplacut. E adevarat, poate avea o coafura uimitoare chiar si cand se chinuie sa deschida ochii, dar in toate celelalte privinte e o femeie ca toate femeile, si deloc gheisa. Numai cand se asaza in fata oglinzii ca sa se fardeze cu atata grija devine gheisa. Si nu vreau sa spun cu asta ca atunci incepe sa arate ca o gheisa. Atunci incepe de fapt sa gandeasca asa. ”

RECENZIE

Habar nu am de ce am așteptat atât de mult ca să citesc această carte fenomenală.

Memoriile unei gheișe este un roman de ficțiune istorică al autorului Arthur Golden și a fost publicat în 1997. Cartea urmărește povestea unei fetițe de nouă ani, Chiyo Sakamoto, care este vândută de tatăl ei și devine gheișă.

Fetița uimitor de drăguță a unei familii de pescari sărace, Chiyo, este dusă în îndepărtata Kyoto și vândută ca sclavă unei renumite case de gheișe, unde la un anumit moment va deveni Sayuri. Pentru a supraviețui în ierarhia crudă din Gion, trebuie să-și cultive o imagine despre ea însăși din perspectiva de gheișă. Prin ochii ei, ni se oferă o vedere în culisele cartierului antic și secret al gheișelor, Gion, și a vieților femeilor care învață și practică artele riguroase ale gheișei. În spatele fațadei sale de frumusețe bântuitoare, cartierul se dovedește a fi un loc extrem de competitiv în care femeile luptă cu disperare pentru favoarea și mărinimia bărbaților, unde virginitatea unei fete tinere este scoasă la licitație celui mai bun ofertant, unde încrederea personală este aproape inexistentă și unde visurile femeilor despre dragoste și fericire lipsesc cu desăvârșire. Când Japonia intră în al Doilea Război Mondial, izolarea lui Gion este în cele din urmă zdruncinată și Sayuri trebuie să se reinventeze pe sine.

”Noi, oamenii, suntem numai o părticică din ceva mult mai cuprinzător. Mergând, putem strivi un gândac sau putem crea un curent de aer care să facă o gâză să ajungă într-un loc unde altfel n-ar fi ajuns. Iar dacă ne gândim la același exemplu, dar cu noi în rol de insectă și universul în rolul nostru, devine limpede că suntem zilnic afectați de forțe asupra cărora nu avem mai mult control decât are bietul gândac asupra piciorului uriaș care-l calcă. Ce putem face? Trebuie să folosim orice metodă pentru a înțelege mișcările universului și a ne plănui faptele în așa fel încât să nu luptăm contra curentului, ci să ne lăsăm ajutați de el.

Tema centrală pe care o urmărește această carte este tema destinului și a autodeterminarii. De fapt, tocmai această viziune m-a făcut să mă dezic de prejudecăți și să accept absolut tot ce urma să citesc cu inima deschisă și cu înțelegere. Nicăieri destinul nu a fost atât de puternic precum între paginile acestui roman. Aici destinul reprezintă zeitatea, voința supermă a zarurilor aruncate și asupra cărora nimeni nu are nicio putere, pentru că nimeni nu-și imaginează că ar exista vreo cale ocolitoare. Asta se întâmplă, cred eu, în proporție covârșitoare din cauza limitărilor impuse de societatea în care trăiau pe atunci japonezii. Pentru Sayuri, destinul părea să dicteze că nu avea altă opțiune decât să devină o gheișă, ceea ce este parțial adevărat având în vedere că în acele vremuri, singurul mod în care o femeie putea câștiga bani fără să se căsătorească era fie să fie sclavă fie gheișă sau prostituată. Autorul face diferențe între aceste doua noțiuni precum două clase sociale total opuse. De-a lungul romanului, protagonista Sayuri Nitta se descrie pe sine ca pe un râu, o metaforă care surprinde forțele de duel ale destinului și ale autodeterminarii prezente în viața ei. Uneori, Sayuri este ca un râu ghidat de forțe externe, incapabil să controleze direcția pe care o ia viața ei. Alteori consideră că deși un râu nu își poate alege direcția, apa se mișcă liber în interiorul acestuia, determinând propria voință în ceea ce privește cursul din interior.

”Ne trăim viața ca apa care curge la vale, mergând într-o direcție până ne izbim de ceva care ne forțează să găsim un nou curs.”

”Mi-am dat seama că noi – fluturele și cu mine – suntem două extreme. Existența mea era instabilă ca un râu, preschimbându-se în toate felurile; insecta însă era ca o piatră, complet neschimbată.”

Dragostea este o temă importantă în acest roman, dragostea este ceea ce o motivează pe Sayuri să abandoneze speranța unei alte vieți posibile și să îmbrățișeze ideea de a deveni în cele din urmă o gheișă. Totuși nu putem vorbi despre sentimentul de dragoste așa cum noi îl înțelegem, aș îndrăzni să spun că, de fapt, este doar o reacție a unui gest de mărinimie într-o lume în care bunătatea lipsește cu desăvârșire. Sayuri este închisă într-o lume întunecată iar persistența întunericului o face să creadă că prima geană de lumină apărută este însuși soarele, neștiind și neavând ocazia să afle că dincolo de întuneric există un întreg cer luminat. Astfel, dragostea pe care o simte Sayuri este reprezentată de acea geană de lumină, confuză, fadă însă o parte importantă din viața ei pentru că aceasta este tot ce are și tot ce va avea vreodată.

De la interacțiunile zilnice cu clienții bărbați până la ceremonia pierderii virginității, tradiția și ritualul guvernează aproape fiecare aspect al vieții gheișei. De-a lungul romanului, Sayuri trebuie să navigheze pe terenul social al acestor obiceiuri, învățând când să respecte tradiția și când să o încalce. Pentru Sayuri, precum și pentru majoritatea gheișelor din roman, tradiția rareori pare să aibă valoare în sine. În schimb, Sayuri și alte gheișe folosesc tradiția ca mijloc pentru atingerea unui scop – prin întruchiparea perfectă a acestor tradiții, Sayuri poate să se ridice la înălțimea așteptărilor clienților ei și, făcând acest lucru, să obțină securitate financiară. Această utilizare practică a tradiției sugerează că gheișele, la un anumit nivel, știu că practicile consacrate ale profesiei lor sunt opresive față de femei. Mai mult, aceste practici devin o forță constructivă pentru Sayuri.

”Lumea noastră nu e cu nimic mai durabilă decât un val care se ridică din ocean. Oricare ar fi chinurile și triumfurile noastre, oricât de mult am suferi, mult prea curând se împrăștie toate, ca tușul prea subțire pe hârtie.”

Memoriile unei gheișe este un must-read, un răsfăț surprinzător, ca un curcubeu care strălucește brusc după cea mai mică ploaie. Clipește o dată și apoi a dispărut.

Detaliile produsului

    • Cod: HUM973-50-1254-5
    • An aparitie: 2017
    • Autor: Arthur Golden
    • Colectie: Raftul Denisei
    • Editia: a II-a
    • Editie: Necartonata
    • Editura: HUMANITAS
    • Format: 200 x 130 x 24 mm
  • Nr. pagini: 504
  • Traducator: Oana Cristescu
  • Categoria: Literatura contemporana

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.